Adio.

mi e frica.mi e foarte frica.e intuneric,liniste,nu stiu unde sunt.
respir greu si simt atacul de panica cum isi face loc in mine.
am atat de putin timp.atat de putin.si nici macar nu stiu ce sa fac cu el.
in frica mea irationala de a nu l irosi,exact asta fac:il irosesc,prosteste si in mod absolut voluntar.
e ultima postare pe acest blog.
nu respira,nu plange,nu l lasa sa te vada suferind.distruge l,fa l sa sufere,minte l,fa l sa creada ca nu iti pasa.
puteti sa va duceti toti in pwla mea,cei care promiteti si apoi va doare n cur,cei care va asteptati ca dupa o luna de "instrainat" sa fiu la fel k inainte,cei care mereu ati ales pe altcineva in locul meu,desi mereu v am ales pe voi,cei care va considerati prieteni,dar nu sunteti decat imagini in oglinda a propriei ipocrizii,cei pe care ii dispretuiesc.
marti plec si las tot in urma.

Dimineata...lumina...ma trezesc intr-un pat strain cu un gust amar si dezgustator in gura care ma face sa vreau o tigara.Un trup asudat si alb de barbat in floarea varstei langa mine.Dezbracat.
Ma ridic si incerc sa fac cat mai putin zgomot.Urasc scenele de a doua zi dimineata.Nici nu-i stiu numele.Nici el pe al meu.Ma imbrac,imi gasesc rochia aruncata pe hol,geanta cu pachetul de tigari si plec.
Daca am noroc,nu o sa il mai vad niciodata.
Vezi ce-am ajuns?Pentru o noapte cu tine imi vand sufletul.Nu ca l-as avea,dar vreau sa par optimista.Toti au ceva din tine,iubitule.Unul are ochii tai,altul parul tau,iar unii doar preferinta pentru unele cuvinte sau gesturi pe care le adoram la tine.In toti te vad pe tine,numele tau il soptesc cand mimez,patetic,orgasmul.
Unii observa,altii nu,dar niciunul nu pune intrebari.
Iar nu-mi amintesc drumul spre casa,bautura imi spala creierul.Ajung intr-un final..imi fac o cafea,fumez o tigara si ma bag in pat.Tu nu esti in el,nu o sa fi niciodata,nu ai fost niciodata,dar te astept.
Au trecut 3 ani de atunci.Inca ma mai astept sa ma suni in miez de noapte si sa ma intrebi ce fac.Nu o sa ma mai suni niciodata.Ma ridic din pat si ma duc la dus.Iar n-am apa calda.Nasol.Fac dus cu apa rece si parca o aud pe mama:"Nu-ti mai bate joc de sanatatea ta!".Ma imbrac,ma machiez si ma duc la cursuri.Plictiseala totala.
Ajung acasa si din greseala te sun.E inchis.Normal ca e inchis,cartela e in portofelul meu.
Aprind televizorul,imi iau scrumiera in pat si visez.Visez cum ar fi fost viata noastra.
Am fi fost un cuplu boem,am fi avut o multime de prieteni care s-ar fi strans in fiecare vineri dupa-amiaza la noi in apartament sa vorbim.
Parintii nostri ar fi venit in vizita.
Am fi ras mult,am fi povestit...
Cu tine am vrut sa fac un copil.Cu tine,nu cu altu'.Cu tine as fi putut sa ma casatoresc,intr-o zi.Dar nu.Mi s-a refuzat asta.
M-am intalnit cu mama ta azi.Am vrut sa-i cad la picioare,dar mi-a fost rusine de ea. Nu accepta injosirea oamenilor.Nici macar a acelora care i-au ucis fiul.
Ne-am imprastiat in toate colturile pamantului de cand ai plecat,doar eu inca te astept.
Noi suntem morti,iar tu esti viu.