"I only want to know what true sadness is..."

Cuvintele cantecului patrund adanc in mine,sapa cu litere de carne vie pana cand ajung sa faca parte din mine,din ceea ce sunt acum,sau poate din ceea ce am fost...Le resping,le alung din mine,asa ca dispar incet,incet,dar nu inainte de a imbiba aerul din camera cu intelesurile lor,cu misterele lor...De abia se vede fereastra prin fumul de tigara,dar vad luna.O luna mare,rosie, chiar in fata mea.

"Stii ce se spune cand luna e rosie?"

"Ce?"

"Ca atunci se varsa sange de om si acel sange inroseste luna..."

Iar nenorocitul ala de flux al memoriei involuntare!Nu pot face nimic fara sa imi amintesc de tine!Cum pula mea am ajuns noi asa?Eu stiu cum,la mine era inevitabil,dar tu?Am contat chiar atat de mult?Sau chiar atat de putin?

Mergi inainte,privesti prin mine,imi dai un "Buna",de mila-de sila,dar nu ma vezi cu adevarat!

Dar nici nu vreau asta,vreau doar un motiv sa te ucid!Da,sa te ucid!Cu pietre!Sa implori mila,sa implori viata,iar eu sa refuz,cum ai facut tu!Eu o sa te ucid,eu si nimeni alta si atunci o sa fie o luna rosie,stralucind deasupra noastra,in timp ce eu o sa privesc cum sangele tau se scurge lent din craniul tau desfacut ca o coaja de portocala!Ma intreb daca sangele tau are gustul ca al meu, dulce-acrisor,sau al tau are ace de gheata prin el si are gust de matraguna?
"Matraguna,matraguna,

Buruiana la vraji buna..."