joi, 8 iulie 2010

daca?

A fost ziua lui.Pe 24 iunie..ar fi facut 21 de ani...Nu ma pot abtine sa nu ma intreb.."ce-ar fi fost daca...?"
daca nu m-ar fi lovit?
daca nu as fi continuat relatia de atunci cu el?
daca el nu ar fi fost "primul"?(nu in sensul ala,fraiere,in felul ala tu ai fost si o sa regret asta pana cand o sa te vad la fel de distrus ca mine la capitolul "sex")
daca as fi vorbit cu el la telefon atunci?
daca nu as fi stiut niciodata?
daca nu ne-am fi potrivit atat de bine la orice am fi facut?
daca nu as fi sigura,absolut sigura,o simt cu fiecare fibra a fiintei mele,ca el era singurul care ma accepta,care ma iubea,care ma putea privi,de la egal la egal,din toate punctele de vedere?
daca nu as simti in orice moment cand sunt cu tine ca moare ceva din mine,ca pierd ceva din ce el,mortul,a construit?
daca nu i-as simti lipsa?
oricat de absurd,de anti-crestin,de anti-orice-religie-din-lume suna,il vreau inapoi.Nu conteaza cum,il vreau inapoi.
Si mi-e frica..pentru ca nimeni nu o sa fie el,dar mai ales pentru ca nu intelegi cum pot sa il vreau inapoi.Ma doare cand vad ceva ce imi aminteste de el,ma doare ca inca mai am cheia de la apartamentul lui,desi am aruncat-o,ma doare ca nu o sa intelegi niciodata ce vreau fara sa iti spun,ma doare ca nu stii niciodata cand plang,ca nu stii cand sa pleci,ca nu stii sa iubesti.asta doare cel mai rau.
Pentru el o sa fiu mereu "Ally".Mereu.Doar el imi spunea asa...doar el stia sa imi spuna numele in soapta si sa ne intalnim privirile din colturile opuse ale unei camere pline.Doar el stia sa ma sune cand aveam nevoie si doar el stia sa ma asculte si sa ma ajute in ce fel aveam nevoie.


Aripile noastre infloresc departe...
Am ajuns pe culmea rosie amandoi,
La doi pasi de Viata,la un pas de Moarte.

Niciun comentariu: