plang si tai...lama scartaie si simt cum dispari si tu odata cu suvitele rosii...
Am crescut,ne-am schimbat si acum totul se duce dracului.Ca si inainte.
Nu te mai vreau...nu mai pot fi cum eram...nu pot sa te mai primesc inca o data in mine...
Chipul din oglinda ma priveste ca si cum nu ar fi al meu.Nu e al meu.Cine e?Nu sunt eu in oglinda. Nu vreau sa fiu eu in oglinda.M-am saturat de tot.
"Nu mi-e foame in pauza urmatoare!Mi-e foame acum!"
E exact acelasi lucru.Si ma urasc ca mereu am acceptat pauza urmatoare.
Vreau sa ma duc acasa.Vreau sa ma tina in brate si sa imi spuna ca totul va fi bine,ca macar pentru el sunt cea mai importanta.Vreau sa ma furisez pe geam,sa mergem iar in padure,noaptea,pe o ploaie mai mult decat infernala.Atunci m-am indragostit de tine...Exact in momentul cand mi-ai spus sa sar de la 3 metri pentru ca o sa ma prinzi.M-ai prins si ne-am prabusit amandoi in iarba,razand.Nu esti real.Esti doar o fantasma,o fantoma.Ce ar spune daca ar afla ca inca mai vorbesc cu tine?Daca ar afla ca noaptea te visez si mi-e frica?Mi-e frica pentru ca nu vreau sa ma trezesc din vis...pentru ca te vreau,asa cum esti,asa cum ai fost mereu:al meu.Doar al meu.